Monday, November 3, 2008

Cuvant inainte

Inchipuie-ti ca te intorci din spatiul interstelar, ai penetrat atmosfera si cu mare viteza te apropii de pamant.
Se vad continentele, Americile, apoi Africa, se contureaza si Europa, cercul vizual se restrange rapid, apuci sa vezi si conturul Romaniei si apoi brusc te lovesti implacabil de cimentul zgrumturos din curtea zgomotoasa a unui mizer centru comercial bucurestean.
Ridicandu-te, nu ai cum sa nu ramai siderat de cat de mizerabil este un asemenea loc.
O masina te claxoneaza si un om urla grosolan intreband de ce stai asa, in mijlocul drumului, ca doar nu ai picat din cer?!
Iti revii insa repede, muzica de petrecere data la maxim la chioscul din dreapta, te obliga sa iti revii.
Mirosuri amestecate, hoit, sange, urina, fecale, fum de gratar, iti vor indica faptul ca esti intr-un loc unde se vinde mancare pentru jumatate din populatia Bucurestiului. Apa imputita balteste ademenind mustele sa paraseasca din cand in cand spinari de caini raiosi pentru o mica racoreala.
Picioare galbene de pui, dezvelite de celofan (ca sa atraga ochiul pofticios) se invecineaza cu carne rosie-vanata, etichetata cu biletele inegrite la masina de scris si cu branza prafuita din care puteti gusta.
Oameni beti ranga inca de la orele diminetii se invart fara rost printre carausii murdari, care au prins o spaga buna de la un turc care a adus un TIR de oua din Polonia. Aglomeratia este magnifica.
Langa un perete al WC-ului zeci de oameni se strang ca magnetizati, sa guste din capacele sticlelor de plastic, un lichid de culoarea pisatului, prezentat de un cetatean cu mustata ca fiind palinca din Ardeal.
Acest om are de vanzare si niste sunca (tot din Ardeal) invelita in foi de revista lucioasa. Revista auto. Se cumpara rapid.
Intre doua camioane, un grup de opt barbati stau ingandurati. Sunt paznici. Doi joaca table iar restul, asteptandu-si randul discuta despre criza financiara mondiala. Cel mai autoritar in asumptii este incaltat in slapi si ciorapi flausati si poarta un trening rupt in fund si o vesta cu imprimeu aproape sters: SECURITY.
Le explica celorlalti ca pana aici le-a fost, ca de acum incolo nu mai au nici o sansa, criza financiara mondiala ii va lovi drept in moalele capului.
Ceilalti tac, poarta si ei slapi, dar nu au ciorapi, ba chiar unul are niste adidasi taiati la calcaie, insa tot fara ciorapi. Trei dintre ei rup pe rand coaja dintr-o paine si molfaie.
Cel cu ciorapi insista: e clar ca s-au pus pe noi, ba! Ati vazut doar atacul la leu, nu?
Nimeni nu mai spune nimic. Ninel chiar stie. E nasol. Se opresc si tablele. Intr-o asa situatie de criza chiar nu mai are sens. Are dreptate Ninel. E criza mare.
Dinspre mizerabilele hale de carne vine turcul (cu ouale din Polonia), cautand sa le propuna cate 50 de lei la fiecare, sa grabeasca descarcatul.
Omul cu ciorapii flausati redevine liderul grupului. "Nu putem sefu', ca abia incepuram tablele si e pe bani...daca veneai si mata mai devreme sau daca sunai de dimineata pe mobil si te rezolvam, da asa nu avem cum, chiar nu putem, zau, suntem in timpul serviciului ce naiba..."
Si se aud din nou zarurile, apoi sunt acoperite de galagia oamenilor care vin si pleaca si galagia oamenilor e acoperita de galagia motoarelor de la masini iar tu ramai tot mirat, de ceea ce vezi, auzi sau mirosi intr-un mare complex comercial alimentar bucurestean, conectat perfect la realitatile mondiale ale crizei.
Te gandesti: paznicii suferind de mania persecutiei sunt probabil brokeri dintr-o alta viata.
Intoarce-te din nou in spatiul interstelar de unde ai venit. Chiar nu ai nimerit bine. E criza financiara.

No comments:

Post a Comment